Noi prea rar vorbim despre ai noștri tați…
Demult nu i-am bucurat cu un buchet de flori
Cei ce se îngrijesc de noi sunt cam uitați
Și fără să vrem îi întristăm de multe ori.

Știm, că e mai tandră… inima de mamă
Însă plâng și ei… dar ca nimeni să nu-i vadă
Sunt mai tăcuți și nu-s așa luați în seamă
Dar când greșim ei totuși ne iubesc, ne rabdă.

Prea puțin vorbim despre ai noștri tați…
Cântări și poezii nu le-am mai scris demult
În umbră sunt de multe ori de noi lăsați
Pe când ar trebui ca să-i onorăm mai mult.

Ei mai puternici sunt... dar totuși obosesc
Căci mereu pe mâini de rugăciuni ne poartă
Mult și greu lucrează, cu dragoste ne cresc
Să-i respectăm și atunci când uneori ne ceartă.

Noi să ne fălim mai des cu ai noștri tați…
Și să le fim mai recunoscători, să-i prețuim
Acum cât sunt în viață să fie mângâiați
Căci binecuvântările din mâna lor primim.

E mare dar… să ai un tată credincios
Cel care stă în spărturi de zid în ceasul greu
Când valuri mari lovesc în casă nemilos
El rămâne tare și se încrede în Dumnezeu.

Merită să ne mândrim cu ai noștri tați…
Ca ei să fie prețuiți mai mult ca altădată
Pentru credința lor să fie respectați
Dorindu-le viață lungă, binecuvântată.

*******